Pasul 1. Alege un oraș ( eu am ales Glasgow) de unde sunt accesibile excursiile cu ghid. Informează-te care sunt distanțele de la hotel și cum le poți parcurge și bucură-te!

Ziua 1: Glasgow by bus.

Mai întâi am făcut turul complet al orașului cu City Bus astfel încât să știi ce să vizitezi mai apoi. Durează cam o oră și jumătate și îți dă imaginea completă asupra a ce buget de timp să construiești.

Ideea cu ghidul din City bus e chiar smart, pentru că informațiile sunt structurate, utile și pigmentate cu glume locale. Apoi minim 25.000 de pași 🙂 vizitezi ce ți-a plăcut, văzând pe jos ceea ce ai văzut de sus. Plus te odihnești în autobuz când nu mai poți. Harta locațiilor  aici:

Apoi poți zăbovi prin cotloane neumblate de turiști.

Ziua 2: Loch Lomond, Loch Ness și Highlands

Timberbush are ghizi faini, cel puțin Andrew este, așa că dacă puteți îl cereți pe el. E funny și foarte priceput. Îți povestește istoria Scoției în melodii, legende și locații explicate cu umor și dezinvoltură, presărat cu povești personale și glume scoțiene. Povestea masacrului de la Glencoe cu cele 78 de victime și unde sunt îngropate și de ce, povestea monumentului cu 7 capete a celor 7 care au ucis copiii regelui, ca și alte legende și povești care te fac să înțelegi zbuciumata istorie a Scoției, dar și mândria scoțiană.  Necontenita luptă cu “jachetele roșii” explică poate de ce un oraș cu 600.000 de locuitori e locul doi după Londra cu 9 milioane, în regat.

Cum parcurgi cei 300 de km în jurul orașului (cam atât merg excursiile), vei auzi numai cel mai mare, cel mai …. cea mai…..cei mai și cele mai …. şi distilerii, distilerii după distilerii de whisky …

Loch Lomond e mirific, și are cântece grozave, cereți ghidului, dacă uită, dar nu cred.

(este povestea a doi frați care după bătălia de la Culloden din 1745 sunt luați prizonieri de englezi și doar unuia i se redă libertatea, celălalt fiind executat).

Loch Ness

Este imens și enormitatea mereu a inspirat teama și probabil asta face să dăinuie legendele cu monștrii și accidente ciudate.

Ziua 3: Outlander Tour, castele, romance și istorie

Am plecat la 9 dimineața pe o ploaie măruntă și am continuat pe soare și ploaie deasă.

Asta-i vremea în Scoția nu prea sunt excepții.

“ceea ce face Glasgow însorit sunt oamenii nu vremea”  pare să fie zicala lor preferată.

Am vizitat locațiile de filmare care sunt vechi castele ori case, orașele pitorești și, în general o zonă frumoasă și  dacă nu ești fan al filmului ori al cărții.

Ghidul, Aliston, un tip sceptic în privința filmului ( dar, zău și eu sunt când vine vorba de țara noastră și Dracula), mândru de Scoția și patriot, ne-a făcut o incursiune în istoria țării, legând partea istorica a filmului cu realitatea și descriind zbuciumul unui popor care încă își caută independența.

Outlander e un serial fain în care personajele sunt interesante pentru că scriitoarea a conturat niște caractere puternice și asta cu cercetare tenace și multă muncă.

Sunt un fan atipic. Nu aș alerga după actori să mă pozez cu ei, dar aș fi fericită să povestesc cu scriitoarea.

Toate la timpul lor.

Ziua 4: Glasgow la picior

Dacă nu începi cu Centrul de Cercetare care este poarta de intrare în Turnul Glasgow, vei reuși să vezi mai multe. Dacă totuși intri, așteaptă-te să consumi cam 3 ore. Sunt workshop-uri și zeci de provocări interesante. Turnul se vizitează în funcție de vânt și este singura construcție rotativă din lume. Se rotește în jurul axei proprii 360 grade oferind panorama asupra a 30 km.

Noi de aici am mers la Glenlee, corabia care a făcut de 5 ori înconjurul lumii, atingând de 15 ori Capul Horn. Am stat o oră să  o vizităm, dar merita mai mult.

Riverside Museum e locul ideal pentru băieți. Mari și mici. De la atelaje străvechi la mașini de curse, tramvaie cu cai și fără, biciclete, dispozitive de încercare etc, găsești orice. Dacă vreți shooping liniștit, îi duceți pe bărbați acolo și îi luați seara 😀

De aici cel mai aproape ajungeți la una din miile de distilerii de whisky, care are și un mic bufet dacă vă dă ghes foamea.

Noi am sărit vizitarea distileriei ca să mergem pe jos la Ubicuitous Chip, de cealaltă parte a râului Clyde și cam 30 de minute de mers pe jos, în Ashton Lane.

Am mâncat haggis și somon local, o încântare.

Restaurantul are 44 de ani și se numește așa pentru că atunci când a deschis, toți vindeau chips, dar ei nu, și nici nu aveau intenția, așa că i-au spus ironic “chips peste tot”…. în traducere.

Apoi, cu burta pusă la cale am plecat la Kelvingrove Museum, unde timpul uită de tine și tu de el. Am văzut desenele lui da Vinci și expoziții de artă, galerii istorice și multe minuni ce merită descoperite, însă după puteri. Când simți că te lasă picioarele… stop.

În spatele muzeului, cumva, este Universitatea Glasgow, o mirare arhitecturală și o frumusețe de parc. Noi cam atât am vizitat din puterea propriilor gambe, și am luat-o la pas încet spre hotel prin George Square, și străduțe cu baruri și istorie.

Trebuie să știți că nimic nu e ieftin, dar e onest, drept pentru care “banii cheltuiți pe călătorii sunt bani investiți” sună și mai adevărat aici.

Realitatea e că sunt așa multe locuri de văzut și atâtea de făcut că rar simt nevoia să revin într-o locație deja vizitată. Ei bine, în Scoția voi reveni cu siguranță!